Dacă faci cuiva un bine
E o faptă înțeleaptă,
N-o mai trâmbița la nimeni,
Nu vrei plata de la oameni.
Fapta bună trâmbițată
Nu mai are nici o plată.

Aurul stă-n fundul apei,
Mortăciunile plutesc.
Înțelepții tac adeseori,
Înfumurații-s cu capu-n nori,
Numai proști flecăresc
Și-astfel singuri se-njosesc.

Ploile grăbite
Ce te udă leoarcă
Trec apoi în trei clipite.
Ți se par niște ispite.
Taci și te apleacă,
Lasă-le să treacă.

Dacă inima nu-și ține
Taina ei cu crezământ,
Chiar când vine avalanșa,
Cum s-o țină-atunci cămașa
Ce-o deschide orice vânt
Și necaz de pe pământ?

Nu te-ncrede nici cămășii
Care mai aproape-o ai,
Chiar sub propria ta haină.
Taci când vrei să ții o taină
Care nu-i permis s-o dai.
Pune-ți lacătul pe grai!
Amin.
(Vineri, 12 februarie 2021)